Din pulbere de stele

  Se spune că noi oamenii suntem pulbere de stele. Poate de aceea simţim acel veşnic neastâmpăr sufletesc, dorul de a colinda lumea, de a vedea totul, de a ne topi sufletul în muzică bună şi a rămâne extaziaţi în faţa frumuseţilor naturii. Noi am fost cândva stăpâni pe cer  şi pe ape, sau îngeri ai văzduhului, căzând apoi din nu se ştie care pricina în hăurile acestei lumi înguste...